Bine ati venit pe Naruto-Love!!!
 
AcasaPortalGalerieMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiți | 
 

 Vrajitoarea Mina

In jos 
AutorMesaj
Sakura Haruno
Ninja Academy
Ninja Academy
avatar

Numarul mesajelor : 44
Warn :
0 / 1000 / 100

Data de inscriere : 29/11/2008

MesajSubiect: Vrajitoarea Mina   Dum Noi 30, 2008 1:13 pm

Heya mina ! Am decis sa-mi pun si eu ficul pe forum , sper sa va placa tuturor , desi va anunt de pe acum ca nu sunt prea , prea talentata la scris . Oricum , ficul este mai mult bazat pe magie si sper sa va placa !


Chapter 1 : Adio mama si tata !

In urma cu mult timp , regina unui mare regat numit Taro a nascut doi prunci . Regele a hotarat cu mandrie ca atunci cand copii lui vor creste mari , le va lasa drept mostenire regatul . Dar pentru ca erau doi , a poruncit ca tinutul sa se imparta in doua parti , unul numindu-se Ururu , iar celalat Hotaro , exact ca numele copiilor , facand acest lucru numai pentru a-i impaca pe cei doi fii ai sai .
Cei doi crescusera . Amandoi erau frumosi , puternici si avand o avere imensa . Insa , din dorinta de mai multa putere , acestia se urau intre ei , deoarece doreau sa stapaneasca fiecare partea celuilalt . Din aceasta cauza , dar si din pricina mandriei , s-a pornit un mare razboi intre Ururu si Hotaro .
Trecuse un an . Omenii erau tristi si multi mureau in razboiul iscat din cauza dorintei de putere . In nici un regat nu mai exista armonie . Oare ... va aparea un salvator ? Cineva care sa opreasca nenorocirile ?
In regatul Ururu se naste o fetita pe nume Mina . Soarta fiecarui nou-nascut era sa piara la nastere din cauza intunecimii care pusese stapanire pe sufletul regelui acestui tinut . Nedorind ca bebelusii sa creasca si sa se rascoale cu inversunare impotriva sa , acesta a dat porunca de a fi toti pruncii ucisi fara mila . Parintii ei insa tineau mult la ea si nu vroiau sa o piarda , de aceea au ascuns-o in podul casei pentru ca micuta sa nu impartaseasca soarta celorlalti copii . Spre fericirea lor , inselatoria nu a fost descoperita .
Mina crescuse . Avea 13 ani si era de o frumusete rara . Parul ei foarte lung si de un rosu aprins ca sangele stacojiu ii cadea valuri pe umerii mici . Culoarea ochilor era aceeasi nuanta ca a soarelui atunci cand apune , facand astfel loc mandrei lunii . Acest lucru era destul de neobisnuit , deorece nimeni nu mai intalnise asa ceva vreodata . Tenul fetei era atata de fin si de alb ca spuma laptelui , de asemenea avea un zambet minunat , fermecator , incat iti alunga orice urma de tristete de pe chip de cum ii zareai surasul . Dar , cu toata frumusetea ei , Mina era nefericita . Zi de zi se gandea ca putea fi gasita de soldati in orice clipa si , precum spunea porunca regelui , omorata fara mila . In sufletul ei , aparura tot felul de semtimente stranii , insa in strafundurile inimii tot ce-si dorea era ca totul sa se termine cat mai repede , astfel incat ea sa poate fi fericita din nou alaturi de parintii ei . Insa stia ca acest lucru nu avea sa se intample prea curand .
Intr-o zi , fata a parasit podul , coborand scarile ce conduceau in bucatarie . S-a asezat pe un scaun de langa geam si privi oarecum intrestata stropii de ploaie ce se zdrobeau de geam . Picaturile de apa erau atat de libere si de racoritoare incat o faceau sa isi doreasca din ce in ce mai mult sa danseze alaturi de ele pe pamantul batatorit .
- Mina , draga mea , de ce ai iesit din pod ? se auzi vocea mamei ei , Koiko , care o facu sa tresara .
- Mama , imi pare rau , dar m-am saturat sa stau zi de zi acolo si sa nu vad nici macar pe geam lumina soarelui atat de pretios . Libertate...nici macar nu stiu ce inseamna acest cuvant !
- Imi pare rau ca nu ai avut o copilarie normala din cauza acestor razboaie .
- Nu e vina ta ...
Fetita isi atinti privirea trista asupra mama ei si , ridicandu-se , o lua in brate , surazand si spunandu-i :
- Atata timp cat te am pe tine si pe tata in preajmea mea sunt pregatita sa uit de toate!
Mama si fiica ramasesera cateva clipe imbratisate . Ploua in continuu .Tristetea dintre cele doua se simtea in aer . Inima micutei batea din ce in ce mai tare , dar aceasta hotara sa nu-i dea atentie . Linistea a fost insa intrerupta de niste batai puternice in usa casei .Mama fetei tresari . Stergandu-si lacrimile si dandu-si o suvita rebela dupa ureche , se indrepta catre usa , deschizand-o .
In prag se prezentara doi soldatii ce pareau uriasi din pricina armurii pe care o purtau si parca imprastiind numai suferinta in jurul lor . Cu o voce crunta , o impinsera pe mama Minei , tipand :
- Am aflat ca aveti un copil in casa . La o parte !
O impinsera pe Koiko care se impotrivea intr-o parte si intrara in casa saracacioasa ce avea o camera , o bucatarie si un pod . Mina privi speriata inspre directia din care veneau zgomotele . Soldatul care o impinse pe mama ei isi indrepta arma spre fata si tinti. Micuta ramase pe loc ; un zgomot puternic se auzi . Mina inchise ochii , asteptand parca imbratisarea ca de gheata a mortii . Insa a constatat cu uimirea ca glontul ce ii era ei destinat strapunsese nemilos pieptul mamei ei care statea acum intinsa pe jos , sangerand puternic .
- Mama ! tipa ea , iar ochii i se umplura de lacrimi .
Strigatele ei ii atrasera pe soldati , care acum se indreptau spre ea . Koiko care abia rasufla spuse :
- Fugi , fata mea , fugi … Nu te uita inapoi !
Cu ultimele sale puteri ii facu semn spre usa , apoi trupul vlaguit al femeii cazu in nefiinta . Mina , desi simtea ca sufletul ii este pe cale sa se rupa , fugi rapid din casa . Soldatii o urmarira . Fata alerga cat o tinura picioarele pana ce ajunse in padure , pierzandu-si urma astfel . Mergand prin ploaie si amintindu-si de mama ei care murise pentru a o apara , o lacrima cristalina i se prelinse pe obrazul catifelat .
- Mama ! Eu trebuia sa mor , nu tu ! striga din toate puterile , speriind putinele pasari care isi facusera cuib pe crengile unui arbore imbatrnait de vreme .
Sentimentul de vinovatie ii umple sufletul , otravindu-l incet , incet . Stia ca cel care urma era tatal ei , dar cunostea de asemenea ca nu putea sa se intoarca pentru ca ar fi fost omorata fara niciun efort . Dar nici cu mainile in san nu putea sta ... deci care era solutia ?

Si acum poze cu personajele:

Mina,la 13 ani:


Mama Minei,Koiko:



Si cam atata,astept comm si sper ca v-a placut primul capitol
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Sasuke Uchiha
Hokage
Hokage
avatar

Numarul mesajelor : 290
Warn :
0 / 1000 / 100

Data de inscriere : 29/11/2008

MesajSubiect: Re: Vrajitoarea Mina   Dum Noi 30, 2008 1:26 pm

Primul!XD

Sarmana Mina,adica,totusi..E blasfemie..PROCES!
Astia's batuti in cap?Acum nu mai au oamenii voie sa aiba copii?
NEXT!
Si da,Simo,te descurci bine..

_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Shine Onna
Ninja Academy
Ninja Academy
avatar

Numarul mesajelor : 8
Varsta : 22
Warn :
3 / 1003 / 100

Data de inscriere : 30/11/2008

MesajSubiect: Re: Vrajitoarea Mina   Dum Noi 30, 2008 5:54 pm

frumoasa poveste si Mina e foarte draguta
astept continuarea^^

Edit by Sasuke: Te rog frumos sa si explici de ce ti-a placut povestea,respectiv ficul...Imi pare rau,dar ai acumulat 3 WARNURI intr-o singura zi...
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://d3nysa-scumpika.hi5.com
Shizu Uchiha
Genin
Genin
avatar

Numarul mesajelor : 79
Varsta : 23
Localizare : At the end of the World !
Warn :
0 / 1000 / 100

Data de inscriere : 30/11/2008

MesajSubiect: Re: Vrajitoarea Mina   Dum Noi 30, 2008 8:32 pm

Mi se pare foarte interesanta povestea.Personajele sunt dragute (imi place ca ai modificat una din poze si culoarea parului a iesit foarte interesanta) , iar actiunea este destul de reusita.
Ai si parti descriptive si parti de naratiune si dialog , asa ca nu ma pot plange.
Ideea mi se pare originala , greseli de tastare nu ai (aici chiar trebuie sa te felicit) , exprimarea este corecta din punct de vedere gramatical ... Nu prea am de ce sa ma plang.
Totusi , ceva m-a nedumirit.Tim de 13 ani , Mina a stat in pod ?Adica ... intelegeam daca au tinut-o acolo ceva timp (ca de exemplu cateva saptamani sau luni) , dar 13 ani ?Mi se pare ciudat ca un copil sa creasca izolat atata timp ...
Cam atat deocamdata.Imi place mult povestea si astept continuarea.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.aoiameforever.com
Sakura Haruno
Ninja Academy
Ninja Academy
avatar

Numarul mesajelor : 44
Warn :
0 / 1000 / 100

Data de inscriere : 29/11/2008

MesajSubiect: Re: Vrajitoarea Mina   Lun Dec 01, 2008 12:51 am

Da mey Mina a stat acolo 13 ani...nu prea iesea din pod.Stiu ca pare ciudat..da totusi e fictiune deci se poate intampla orice no?=)) Si ma bucur ca-ti place ficu
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Sakura Haruno
Ninja Academy
Ninja Academy
avatar

Numarul mesajelor : 44
Warn :
0 / 1000 / 100

Data de inscriere : 29/11/2008

MesajSubiect: Re: Vrajitoarea Mina   Mar Dec 02, 2008 12:13 am

Sorry pentru dublu posting..dar a venit capitolul 2 ^^:

Capitolul 2 : Un nou prieten

Acum Mina era singura . Ramasese fara parinti si stia ca niciodata nu va mai avea parte de dragostea celor ce ii dadusera viata . Tot fugind de soldati , fetita ajunsese in codrul de la marginea tinutului . Era un loc mai ciudat . Existau niste zvonuri cum ca padurea era bantuita si ca acolo traiau vrajitoare rele , demoni , chiar si varcolaci . Micuta nu avea timp sa fie speriata din cauza acestui loc si asta pentru ca era mult prea trista . Vantul incepu sa adie usor , mangaindu-i parca durerea . Firele carliontate de par ii cadeau pe chip , acoperindu-i privirea ce plangea . Nu mai ploua , insa frigul incepuse sa-si faca simtita prezenta . Mina pasea incet pe frunzele ce formasera un covor argintiu lasat parca in urma de anotimpul toamna . Se simtea singura si isi dorea din strafundurile inimii sa se intoarca inapoi acasa , numai ca , daca facea asta risca sa moara si ea la fel ca mama sa . Ii era gandul la tatal ei , se intreba daca acesta fusese omorat sau scapase prin vreo minune . Isi baga mainile in buzunarele pantalonilor cu care era imbracata pentru a si le incalzi si intamplarea facu ca fata sa gaseasca un mic medalion intr-un dintre cele doua . Se uita la el foarte ciudat , dar in cateva secunde isi aminti : il primise in urma cu ceva luni de la parintii ei . Acest latisor era singura amintire de la Koiko si tatal ei , Alther . Acum , ii veneau in minte toate momentele frumoase petrecute cu ei , acolo , in casa lor saracacioasa . Un zambet se afisa pe fata fetei , un zambet , urmat de lacrimi izvorate din inauntrul ei . Inima sa varsa picaturi insangerate , dar parca nimic din toate acestea nu mai contau pentru ea . O amintire placuta ii trecu prin minte : clipa in care ii facuse mamei ei un desen . Koiko fusese atat de impresionata de gestul Minei incat ajunsese sa se laude tuturor vecinilor cu "cadoul" primit de la fiica sa . Fata se gandea ca niciodata nu va mai avea parte de asa momente frumoase . Incotro avea sa apuce ea acum ? Ce trebuia sa faca ? Care era scopul tuturor acestor intamplari ? Cazu in genunchi langa un copac batran , privind pamantul tare pe care incepura sa picure lacrimile ei .
- De ce ? De ce trebuia sa se intample asa ?
Se rezma de tulpina copacului , stergandu-si chipul umed . Vantul batea lin , parca mangaind-o pe fetita . Aproape ca adormise , foamea si oboaseala spunandu-si cuvantul . Nimic nu era mai aprig decat sa nu ai ce manca , iar Mina simtea pe propria piele ce inseamna asta . Intr-un final , incercand sa uite de probleme , se ghemui langa copacul cel batran . Inchise ochii , incercand sa adorma . Tocmai cand somnul dulce incepea sa i se prinda de gene , un zgomot puternic sparse linistea ocrotitoare . Mina tresari si se uita imediat speriata in jur , dar nu vazu nimic . Poate i se paruse...sau poate ca nu .
"BUFFFF !!!!!! " , se auzi un sunet . Cineva sau ceva cazuse din copac peste Mina . Speriata , aceasta incepu sa tipe . Dar , la fel facu si baiatul ce avusese nenorocul sa se prabuseasca peste ea . Erau amandoi speriati si urlau ca disperatii unul la celalalt . Dupa cateva minute de strigate , baiatul se hotara sa se calmeze si , pentru a intrerupe totul , striga :
-Gata , gata ! Nu mai tipa ca nu te mananc !
Fetita se potoli si se uita atenta si oarecum infricosata la cel din fata ei . Privirea i se atinti asupra urechilor lui nespus de lungi si subtiri . Avea parul albastrui ceea ce-l facea sa para si mai ciudat . Ochii ii erau destul de mari si caprui precum chihlimbarul . Culoarea tenului parea a fi mai maronie , asta din cauza ca era murdar de argila . Purta o pereche de pantaloni zdrenturosi si verzi . Avea o bluza mai subtire ce era peticita in cateva parti . Pe cap avea o palarie ce-i acoperea parul saten care parea a fi un pic carliontat .
- Ci..cin..cine esti tu ? se balbai fata din cauza uimirii .
- Sunt un simplu baiat ... numit Edward !
Mina tacu , hotarand ca vorbele erau de prisos . Ii privi in continuarea urechile , apoi il studie din cap pana-n picioare . Nu parea sa aiba mai mult de 14 ani .
- Da ce te uiti asa la mine ? Sunt cumva tablou si nu stiu eu ?
- Nu ... dar ... urechile tale ... sunt ale naibii de ascutite . Nu sunt prea ciudate pentru tine ?
- A ... asta era ? Mi se intampla adesea ca oamenii sa se uite straniu la mine din acesta pricina . Oare de ce le am asa ? Simplu ... sunt un elf . Mai bine spus un baiat care a devenit elf ...
- Nu se poate ... Cum sa fi elf ? Asa ceva nici nu exista !
- O ... ba da . E o poveste lunga , dar iti voi spune ... Acum doi ani locuiam in orasul Zenda , impreuna cu cei 12 frati ai mei . Toti eram foarte neastamparati . Faceam zilnic tot felul de boacane . Intr-o zi ne plimbam prin piata . Am observat din intamplare un om tare aratos . Era imbracat bine , purta o pelerina lunga si gri , avea parul alb si la brau tinea o sabie tare frumoasa . Pe la spate ii atarna o punguta , prinsa de cureaua de la pantaloni . Curios de felul meu am vrut sa vad ce se afla in punga . Am luat-o si am dat de o amuleta din aur in ea . Ma gandeam ca daca o pastrez , mie si fratilor mei ne va ajunge pentru 2 luni sa mancam daca o vindeam . Nu stiam insa ca acela era un vrajitor ... unul rau chiar . Drept pedeapsa pentru ca i-am furat acea bijuterie m-a transformat in elf . Fratii si ceilalti locuitori ai orasului Zenda se speriau de mine , pentru ca eram ciudat , diferit de ei asa ca m-au alungat . Si ... iata asa am ajuns pe aici .
- Cum de au putut sa te lasa balta tocmai fratii tai ? se revolta Mina .
- Da ... oricum acum nu mai conteaza asta . Dar ... ce cauta o fata frumoasa ca tine pe aici ?
- Eh ... cred ca acum e randul meu .
Mina incepu sa i se destainuie , explicandu-i tot ce i se intamplase pana in acel moment . Ii spuse despre cele doua tinuturi intre care se pornise un mare razboi , ii spusese cum statea ea inchisa in fiecare zi in pod pentru a nu fi gasita de soldatii regelui si pentru a scapa cu viata . Baiatul o asculta cu mare atentie . Parea chiar prietenos si intelegator . Stia sa faca glume atunci cand era cazul si stia de asemenea sa se abtina atunci cand trebuia . Elful ramase si el impresionat de povestea trista a Minei . Ii zise ca o fata asa frumoasa ca ea nu trebuia sa aiba si o sorta atat de cruda . Statura de vorba cam o ora , fara a realiza ca timpul trecuse atat de repede . Din cand in cand , Edward destindea atmosfera cu glumele lui , iar Mina radea cu atata pofta incat aprope ca uitase de tristete .
-Apropo , am vorbit asa mult dar ... nu mi-ai zis care e numele tau .
-Eu ... sunt Mina ! Mina Hamasaki !
- Imi pare bine , Mina ! Apropo, imi poti zice Ed , suna mai bine ! spsue baiatul , surazand .
- In regula . Am o ntrebare totusi : ai ceva de mancare la tine ? Zau asa , simt ca mor de foame daca nu mananc in clipa asta ..
-Nu am , dar nu-ti face griji ! La 20 de kilometri de aici exista un mic orasel unde vom gasi un han la care putem si inopta .
-Grozav ! Atunci sa mergem imediat cat inca pot rezista !
Cei doi plecara la drum . Desi Mina nu stia unde va ajunge , continua sa mearga alaturi de noul sau prieten . Noptea aproape ca se lasa peste imprejurimi . Luna cea rotunda si palida isi facu aparitia pe cerul intunecat . Stelele de abia se zareau , insa in mod sigur formele lor aveau sa se contureze in curand . Erau asa putine incat le puteai numara . Desi erau sfarsiti de oboseala amandoi , isi continuara drumul , uitand de frig si de somn , sau cel putin incercand . Tot ce vroiau acum era sa ajunga in oras si sa infulece cate ceva . Dupa cinci ore de mers fara oprire , Edward si Mina ajunsera in acea asezara omeneasca . La prima vedere nu parea cine stie ce acest loc , dar aici se aflau multi locuitori simpatici . Cei doi paseau pe strazile pustiite din cauza orei tarzii , cautand un han . De abia se zareau ici colo doi sau trei oameni .
In sfarsit , Mina zari un han si ii dadu de veste si baiatului , propunandu-i sa intre si sa mancace . Caldura te intampina de cum puneai piciorul in parg , dar la fel si mirosul de bautura . Doar trei mese erau ocupate , la care stateau probabil niste talhari si cativa batrani din oras ce jucau un joc . Ed se aseza la una din masele libere , fata facand la fel . Ca de obicei , lumea isi indrepta privirea spre micul elf . Intimidat de privirile atentite asupra lui , baiatul isi lua repede caciula incercand sa-si acopere cu ea urechile .
Un ospatar veni la ei si ii intreba ce vor sa comande . Baiatul nu lua decat 5 portii de supe . Mina ceru si ea cam 10 portii de mancare ... pardon , ea ceruse 10 portii de mancare , portii duble chiar . In 10 minute masa sosi . Amandoi incepura sa manance cu o mare pofta de parca in fata ochilor lor se infatisa o mare comoara . Infulecara tare repede tot sub privirile uimite ale celor din jurul lor . Intr-o farfurie se mai afla insa o coaja de paine care le dadu celor doi prilej de cearta . Ed se repezi rapid la ea , dar Mina il opri :
- Nu fi haplea ! Eu trebuie sa o mananc , sunt o fetita in crestere !
-Si eu un baiat in crestere ! ii raspunse acesta obraznic
Cei doi se batura chiar si pe felia de paine , desi pana la urma o scapara pe jos si un sobolan o lua . In cele din urma , cu burta plina , saturati de atat mancare se indreptara spre camera lor pe care o inchiriasera pe timpul acelei noaptii . Imediat ce intrara in camera , se tranti fiecare in patul sau .
-Auzi , dar cum o sa platim noi cazarea si cina ?
- Nu o platim , ci o sa fugim !
Mina se amuza de raspunsul primit si ii spuse:
-E bine si asa daca stau sa ma gandesc !
Apoi isi baga capul in perna , adormind imediat . La fel facu si Ed , insa nu inainte de a-i arunca o ultima privire fetei . De afara , lumina lunii le ocrotea somnul dulce .

Si acum poza cu Edward , elful(scuzati da unul cu caciula in cap nu am gasit..)
https://2img.net/h/i281.photobucket.com/albums/kk220...ILE4-1.jpg
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Sasuke Uchiha
Hokage
Hokage
avatar

Numarul mesajelor : 290
Warn :
0 / 1000 / 100

Data de inscriere : 29/11/2008

MesajSubiect: Re: Vrajitoarea Mina   Mar Dec 02, 2008 9:01 pm

In fineee...Poza nu se vede,dar mi-l pot imagina pe Ed...
Dragut,naratiunea persista aici,ceea e foarte bine chiar..Greseli nu cred ca ai...
Si povestea e foarte draguta..Imi plac ficurile de aventura,magie..Maybe a little love.. Embarassed

_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Hinata Hyuuga
Ninja Academy
Ninja Academy
avatar

Numarul mesajelor : 7
Varsta : 23
Localizare : In my world i can be ....a girl >.
Warn :
0 / 1000 / 100

Data de inscriere : 10/12/2008

MesajSubiect: Vrajitoarea Mina   Vin Dec 12, 2008 10:31 pm

Pai..well ce pot zice? Esti talentata!Povestea e foarte sweet .....imi place mai mult partea in care tipa unul la altul:)) totusi vreau sa stiu daca baiatul ala a devenit elf se poate schimba la loc?ar fi intradevar frumos daca ar interveni o love story Wink dar o singura chestie nu pricep ....daca nu ar mai fi copii cum s-ar mai inmulti populatia x.X
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Vrajitoarea Mina   

Sus In jos
 
Vrajitoarea Mina
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Flori si iar flori...
» Broderia mecanica-carte scanata
» Decoram oua de Pasti
» Revista Lucru de mana
» Hainute crosetate, pentru copii(9)

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: Spam zone :: Fan Fiction-
Mergi direct la: